REZUMAT

Imbulzeala mare la editia din 2010 a Vertical Step Maraton. De fapt, neasteptat de mare. Si unde credeti? La copii! O surpriza foarte placuta, dar care a cam zdruncinat organizarea evenimentului, dand peste cap programul stabilit de catre noi pe baza estimarii unui numar aproximativ de participanti. Surpriza a fost cu atat mai mare, cu cat peste jumatate din cei aproximativ 80 de copii care au participat la eveniment au fost din Bulgaria.

Sa nu credeti insa ca la sectiunea dedicata “adultilor” am scapat de aglomeratie. Nici pe departe. Nu au mai fost peste 100 de participanti la competitie ca la editia din 2009 (cand multi, fara pic de experienta sau practica in escalada, au venit din curiozitate pentru noua sala de escalada deschisa in Bucuresti si care se pretindea a fi cea mai inalta). Anul acesta competitorii s-au mai  “cernut” : adica au venit cei cu ceva experienta , chiar daca multi se pot considera inca incepatori in ale cataratului, aproximativ  80 – 90 de persoane. Si nefiind incepatori absoluti, s-au bucurat cu adevarat de traseele setate special pentru ei in cadrul acestui eveniment.

Timp de cateva ore, toti cei prezenti au dat tot ce-au avut mai bun, incercand “sa lege”cat mai multe trasee atat de escalada, cat si de boulder. N-a fost usor, dar cu siguranta a fost frumos si toti s-au catarat cu bucurie si entuziasm. Si acest lucru se datoreaza in mare parte amenajatorului principal, numeni altul decat Oliver Batar, recunoscut pentru frumusetea, ingeniozitatea si originalitatea modului in care amenajeaza, dar in acelasi timp si pentru gradul ridicat de tehnicitate de care trebuie sa dea dovada cataratorii  pentru a avea sanse de reusita. Evident, la final cu totii au fost multumiti: Oli pentru ca traseele lui au fost apreciate, participantii pentru ca au avut parte de o catarare “de calitate”.

Dar sa revenim la copii. In saptamana dinaintea evenimentului au inceput sa soseasca liste de inscriere cu zeci de copii bulgari. Desigur, nu-i puteam refuza si intoarce din drum, dar devenise evident faptul ca indiferent de modul in care am fi modificat programul, nu aveam cum sa disipam aglomeratia si sa evitam decalarea orelor de incepere la catagoriile de seniori. Tot ceea ce am putut face a fost micsorarea numarului de trasee destinate copiilor, asa incat sa mai castigam putin timp. Chiar si asa intarzierile au fost semnificative. In prima zi la ora 9.00 sala era deja in fierbere si devenise neincapatoare: zeci de copii insotiti fiecare de cel putin un parinte sau antrenor. O atmosfera emotionanta si antrenanta in acelasi timp. Iar evolutiile copiilor au fost impresionante : o vointa de fier si o ambitie de nezdruncinat chiar si la cei mai mici si aparent firavi copii. Au tinut cu dintii de fiecare priza, incercand cu disperare sa ajunga la urmatoarea. Pe scurt, copiii ne-au oferit un adevarat spectacol si au meritat din plin incurajarile si aplauzele spectatorilor, dar si eforturile noastre, ale organizatorilor.

Odata scapati de “viermuiala” celor mici, seniorii si senioarele s-au dezlantuit si ei pe traseele setate. Si aici am avut parte de evolutii demne de invidiat sau aplaudat (dupa cazJ). Fete sau baieti, au dat dovada de acelasi spirit liber si non-conformist specific acestui sport. Prestatiile celor din finala i-au incantat pe spectatori si motivat probabil pe cei mai incepatori.

In concluzie, am avut parte de un Maraton aglomerat, care ne-a dat de gandit pentru editiile urmatoare. Dar sa nu intelegeti gresit: nu ne deranjeaza catusi de putin participarea numeroasa, ba chiar ne dorim sa fie cat mai numeroasa de la an la an. Vom reflecta insa asupra modului de organizare, asa incat sa fie loc pentru toata lumea, iar programul sa poata fi respectat.
Acestea fiind zise, ne revedem la editia din 2011!